Dezvoltare Durabila

“Dezvoltarea durabila este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.



Conceptul de dezvoltare durabilă
a luat naştere acum 30 de ani, ca raspuns la apariţia problemelor de mediu şi a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie.

 

Practic, Conferinţa privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaşte că activităţile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurator, ceea ce pune în pericol viitorul Planetei.

​​ 
Câtiva ani mai târziu, în
1983, îşi începea activitatea Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), după o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

​​ 
În
1985 era descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi, prin Convenţia de la Viena a început căutarea unor soluţii pentru reducerea consumului de substanţe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară Planeta.

​​ 
În
1987, la un an de la catastrofa de la Cernobâl, în cadrul Raportului WCED de la Brundtland a fost formulată cea mai citată  definiţie a dezvoltării durabile: “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.



Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui
1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenţii referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan şi dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) şi  stoparea defrişărilor masive. Tot atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere a dezvoltării durabile.



Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al Uniunii Europeane, începand cu
1997, când a fost inclusă în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, căreia i-a fost adaugată o dimensiune externă  la Barcelona, in 2002.



În
2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape:

  • în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniţială şi critică la adresa progresului înregistrat din 2001 şi a evidenţiat o serie de viitoare direcţii de urmat.  Au fost evidenţiate o serie de direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbarea climatică, ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea sărăciei şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităţtii;

  • în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat o declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susţinea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esenţială a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltării durabile;

  • pe 13 decembrie 2005, după consultarea cu mai multe instituţii şi persoane implicate, Comisia a prezentat o propunere de reviziuire. Se punea accent pe 6 priorităţi: schimbarea climatică, sănătate, excluziune socială, transport, resurse naturale şi sărăcie şi erau identificate căile care trebuie urmate pentru a soluţiona aceste probleme;

  • în iunie 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsa, bazată pe strategia de la Goetheborg şi rezultat al procesului început  încă din 2004.



Pentru că dezvoltarea durabilă este un concept atât de vast, uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei de Dezvoltare Durabila a UE, îndepărtând atenţia de la adevăratele direcţii de dezvoltare non-durabilă (lipsite de sustenabilitate).


Scopul declarat al Strategiei reînnoite este acela de acţiona pentru o îmbunătăţire continuă a calităţii vieţii atât pentru generaţiile prezente, cât şi pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obţine decât în cadrul unor comunităţi capabile să utilizeze resursele în mod raţional şi eficient şi să descopere potenţialul ecologic al economiei, asigurând prosperitate, protecţia mediului şi coeziune socială.


Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită priveşte întreaga Europă şi de aceea propune mijloace de îmbunătăţire a cooperării cu nivelul guvernamental şi ceilalţi factori de decizie, cu ONG-uri şi cu ceţenii, entităţi care trebuie să îşi unească eforturile pentru dezvoltare durabilă.
Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atât pentru UE, cât şi pentru statele membre. Politica comunitară de dezvoltare durabilă trebuie să fie complementara politicilor derulate de de statele membre.